Inca din vara lui 2011 ,cu ajutorul unor oameni cu suflet mare Teofan a ajuns la tratament in strainatate unde a urmat toate ciclurile de tratament in vederea pregatirii pentru transplantul medular , un tratament citostatic foarte dur efectuat printr-un cateter , un tratament cu doze mari de cytostatic , apoi cu perioade lungi de refacere a organismului si iesirea din aplazie ( maduva trebuia sa inceapa sa produca din nou globule ) Din pacate tocmai atunci cand gandeam ca toate lucrurile merg bine , boala lui Teofan a recidivat din nou si tratamentul a fost reluat cu doze si mai mari de chimioterapie . Despre ce a urmat nu dorim sa mai vorbim , dar va puteti imagina o lumanare care se consuma incet incet si nimeni nu putea face nimic ca sa dea timpul inapoi .
Necazul acesta ne-a facut pe noi sa privim cu multa tristete la cei care au copii sanatosi dar nu stiu sa pretuiasca lucrul acesta , la cei care leapada copii din pantece , dar ne-a invatat sa fim mai apropiati de copii si sa incercam sa le oferim lor ceea ce nu am putut oferi copilului nostru .De aceea din banii oferiti pentru Teofan , in urma cheltuielilor de tratament din strainatate ,transport si inmormantare, o parte din banii ramasi ( cei de la numarul de teledon oferit de Asociatia Pavel )au fost lasati pentru copii bolnavi de cancer , cu o alta parte s-a inceput inainte de craciun o lucrare de ajutorare a sectiei de oncologie a Spitalului de copii din Iasi (daruri , televizoare , aeroterme ,… ) , lucru care va continua pe viitor , iar cu o a treia parte parintii au inceput demersurile pentru amenajarea unui mic parc de joaca pentru copii, in apropierea Bisericii si a locului de veci unde odihneste micutul Teofan . Consideram ca macar acest lucru il putem face ca sa avem vie amintirea lui Teo.
Stim ca a suferit mult , mult prea mult pentru un prunc , si in ziua de azi ne intrebam de unde atata forta pentru un copil atat de mic . Acum rana din sufletul familiei este inca proaspata si nu stim cu ce, si daca se va vindeca vreodata . Nu stim daca este durere mai mare in viata ca pierderea copilului pe care l-ai dorit , si pentru care ai luptat dar stim doua lucruri “ fericiti cei ce plang ca aceia se vor mangaia “ si mai sim ca Hristos Domnul a zis ” lasati pruncii sa vina la mine caci a unora ca acestora este imparatia cerurilor “ De aceea singura noastra mangaiere in acest moment este ca Imparatia lui Dumnezeu s-a mai imbogatit cu un inger .
, Acum la biserica unde se odihneste micutul , ca o fagaduinta dusa lui Dumnezeu se savarseste Sfanta Liturghie de cel putin trei ori pe saptamana si sunt pomeniti in rugaciunile de la “proscomidie “toti cei care l-au ajutat pe Teofan.
In continuare in numele lui Teofan va multumim tuturor acelora care l-au ajutat sa aiba parte de o alta sansa , celor care s-au implicat si mai ales celor care s-au rugat pentru el , stim ca acum el se roaga pentru toti ,
………. La revedere ingeras drag ………..
Teofan m-a invatat multe: cat de pretioasa e viata insasi, cat de mult conteaza si ce fatete are iubirea familiei, cat de important e contactul cu semenii si ce efecte uriase are generozitatea umana, dar cel mai si cel mai mult m-a impresionat bucuria lui, in ciuda bolii. M-a invatat astfel ca mila nu-si are locul alaturi de compasiune; mai mult, mila putea sa-i fie lui de noi cei ignoranti, cei pierduti in nimicuri, cei indepartati de valorile familiei, de iubirea in starea ei pura, de umanitatea din noi insine. Iti multumim, Teofan, pentru invataturile tale si iti dorim odihna placuta oriunde ai fi, dupa toata povara dusa. Cu mare, mare drag, Roxana.
RăspundețiȘtergere